"In my view you cannot claim to have seen something until you have photographed it." Emile Zola



marți, 9 octombrie 2012

Mai crezi in minuni?


Esti om, stai drept, chiar daca esti multumit sau nu, mandru sau smerit, chiar daca ai Trait sau doar te-ai tarat, apasat de lume si greutati sau ridicat de puteri interioare ori exterioare.
Esti om, plin de emotii, temeri, sperante, vise, neimpliniri, alegeri bune sau gresite, experiente inaltatoare sau sfasietoare.
Esti om, gol, despuiat de orice masca orice protectie a inimii, mintii si sufletului.

Esti om, si ca Om si ca Divin stai vulnerabil in fata persoanei care te poate cobori sau ridica.

Si ce putere mai mare sa posede cineva, decat cea de a avea in mintea si inima ei, intreaga ta fiinta.
Si ce dar mai mare poate oferi cineva decat grija, intelegere, acceptare si iubire, atunci cand te prezinti in fata ei in toata maretia micimii tale, purtand voalul atat de usor de inrosit al vulnerabilitatii fiintei.

Ce bucurie, ce liniste mai mare decat sa inchizi ochii, sa iti deschizi sufletul si sa te abandonezi total in bratele celuilalt, stiind ca va avea grija de tine.

Pot fi totul, pot oferi totul, pot sustine totul, pot vindeca totul, pot lumina totul.
Dar cateodata, asta nu este de ajuns.





6 comentarii:

  1. Câteodată, sau poate tocmai când e așa cum ai spus, se împotrivesc... destinele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ti-a soptit un spiridus ceva, sau vorbesti in general? :)
      Cat despre destine... eu cred ca pentru orice situatie sunt mai multe drumuri posibile. Cred ca Dumnezeu ne ofera oportunitati, pentru a face sau nu ceva, pentru a ajunge sau nu intr-o stare buna sau nu, la un anume moment sau altul.
      Sunt prea multe variabile si posibilitati, cel putin in viziunea mea, pentru a crede in destin.
      Nu imi pot imagina ca fiecare gand, sentiment, fapta a mea a fost trasata de la inceputul timpului.
      Avem libertatea de a alege si cu aceasta vin marile binecuvantari sau marile blesteme ale omenirii.
      Daca e sa reverim la situatia anume din prezentul meu la care ma gandesc, atunci as face orice alegere m-ar putea aduce aproape de ceva ce am pus cap la cap din toate relatiile de pana acum si s-a conturat intr-o anumita persoana.
      Dar cateodata lucrurile nu tin numai de alegerile noastre ci si de ale celorlalti, alegeri pe care noi nu le putem face sau forta. Putem doar sa incercam sa intelegem si sa acceptam daca nu se intampla, sau sa ne bucuram daca se intampla.
      Si asa cum am spus si mai sus, tot ce pot face eu este sa ofer totul, cat de bun si curat pot, mai mult de atat este inafara sferei mele de influenta.
      Dar din nou, este vorba de alegere. Influentata de n factori, dar este tot o alegere, nu destin.
      Apreciez si iti multumesc pentru ganduri, conteaza mult, mai ales din partea ta, deci sa nu crezi ca te-am contrat pe tine, ci ideea de care m-am tot lovit, de destin, de "n-a fost sa fie", "ce e al tau e pus deoparte" si restul vorbelor de duh, menite sa ascunda adevarul ca ori n-ai facut destule, ori ai gresit tu, ori cealalta persoana si multe altele.
      Eu inca sper...

      Ștergere
  2. Cunosc situații asemănătoare, de aceea...
    Uneori nu ți se oferă posibilitatea de a alege, deși totul pare a fi în rezonanță. Atunci se ivesc alte... împotriviri. Situații cu care nu poți și nu vrei să lupți, pentru că nu dorești să rănești.
    De fapt, eu nu prea sunt de acord cu karma... Așa că... dar nici cu dirijarea propriului destin.
    Da, cel mai bine e să te lași dus, doar vâslind din când în când.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cunosc situatii, chiar si dintre prieteni, unele aparent imposibile, in care cei doi sunt impreuna (ea in scaun cu rotile, el iubind-o, ea din america, el lasand tot si mutandu-se acolo, ea cu 5 copii, el luand-o si ingrijindu-se de toti si altele) si situatii foarte la indemana, cei doi alegand sa nu fie impreuna din cauza unui detaliu ridicol (el n-a vrut sa mearga la ea pana nu isi cumpara motor si altele).
      Inafara situatiilor cu adevarat extreme, sa spunem ca el se indragosteste de o celebritate decedata si deci nu au cum sa fie impreuna, exista posibilitati, diferenta facand-o disponibilitatea celor doi de a face compromisuri practice, nevoile, dorintele, interesele si flexibilitatea lor.
      Adevarata problema, adevaratele intrebari si cele mai grele situatii sunt cele in care exista copii, familie, alti parteneri, aici intr-adevar, intervineind dorinta de a nu rani pe restul. Si aici insa, cunosc si cazuri bune si mai putin fericite.
      Eu unul, daca as iubi pe cineva cu 5 copii, 3 fost soti, o familie de 20 de persoane si sa mai punem si o diferenta de varsta de 15 ani, crezi ca m-ar impiedica cu ceva asta sa ofer totul? Nicidecum. Macar as incerca, as vorbi cu toti, i-as iubi pe toti si daca intr-un final n-as putea sa schimb mintile si sufletele, m-as resemna. Dar nu as arunca totul din start, doar pentru ca "este o situatie dificila", "nu a fost sa fie pentru ca destinul ne este impotriva".
      Nici eu nu sunt de acord cu karma pentru ca stiu si s-a intamplat ca in timp ce faci bine sa primesti numai rau, sau viceversa. Lucrurile se contorizeaza altfel iar conceptul de karma este prea simplist.
      Si eu ma las dus de val, in special in ceea ce priveste problemele inimii si am naufragiat de destule ori pentru ca nu am vaslit, pentru ca nu imi pot controla inima, dar atunci cand imi dau seama de ceea ce vreau, ma straduiesc, atunci vaslesc.
      Dirijarea destinului inseamna pur si simplu sa alegi. Iti dirijezi destinul in fiecare zi. Fiecare mica alegere te poate duce catre un orizont sau altul.
      Ideea de destin si faptul ca noi n-avem influenta asupra lui vine ca o scuza, ca o acoperire pentru oamenii care nu pot sau nu vor sa faca suficiente lucruri pentru a dobandi sau ajunge ceva sau undeva.
      Si este in regula, fiecare cu mecanismul lui de aparare, si eu am scuzele mele pe care mi le spun ca sa imi protejez e-ul, este firesc.
      Dar cand se ajunge la origine, cand imi fac analiza interioara, recunosc.
      Nu cred in coincidente, dar prezenta influentei divine nu inseamna destin, ci doar prezentarea unor posibilitati. Pana la urma tot noi alegem daca ne folosim sau ne lepadam de ceva.
      Oricum noi ca oameni privim lucrurile printr-o perspectiva foarte ingusta. Asa, in retrospectiva vietii mele de pana acum, a preferintelor de toate felurile si a nevoilor, as putea blama destinul ca nu m-am nascut cu 10-15 ani inainte. Dar nu, eu pot face aceleasi lucruri si acum, cei din jurul meu trebuie sa se adapteze la ideea ca cineva mai tanar ar putea gandi/purta/simti in felul asta si sa aleaga, daca pot sau nu interactiona intr-un fel sau altul cu mine.

      Ștergere
    2. Ai viitorul înainte. Poți fi optimist. Uneori nu există alegeri,ci situații impuse, datorită principiilor (în sensul bun), bineînțeles. În astfel de cazuri e de preferat (teoretic) acceptarea...

      Ștergere
    3. Cu totii avem viitorul inainte, fie ca inseamna cativa ani sau cateva zeci de ani. Florile pot reinflori cu suficienta dragoste.
      Principiile, moralitatea, conduita interioara, dorinta de a nu face pe altii sa sufere pentru fericirea noastra sunt partile bune ale situatiilor de genul asta si fac mai usoara acceptarea si intelegerea.
      Si desi optimismul m-a parasit de mult, inca sper.

      Ștergere