A doua plecare din Paradis.




"Bastian: How many wishes do I get?
The Childlike Empress: As many as you want. And the more wishes you make, the more magnificent Fantasia will become.
Bastian: Really?
The Childlike Empress: Try it.
Bastian: My first wish is..."
-  The NeverEnding Story



Si ca sa ne dam seama cand are loc aceasta a doua plecare din Paradis trebuie doar sa raspundem la intrebarea: "Cand am renuntat la copilul din mine?"
Cu prima factura? Cu prima boala? Cu primul serviciu? Prima suferinta? Sau a 100a?
Te mai bucuri cand vezi o vietate, ploaia, cerul, stelele? Le mai vezi?
Te mai uiti la desene animate, mai citesti povesti? Mai crezi in ele?
Te mai joci, mai visezi, cauti libertatea? Mai poti?

In energia, bucuria si puritatea copilariei gasim o sursa nemasurabila de putere si fiecare drum, oricat de greu ar fi, poate fi luminat de aceasta.

Se spune ca personajele, creaturile, lumile de poveste au disparut pentru ca oamenii nu mai cred in ele.
Nu conteaza ca esti copil sau in varsta, conteaza sa crezi si sa speri. Speranta poate rasari si dintr-un copac batran si poate muri si intr-unul tanar. Si daca reusesti sa crezi in ceva, vei gasi o cale, de a crea, de a trai, de a realiza, chiar si doar in sufletul si imaginatia ta.
Si unde se nasc si de unde prind avant toate marile povesti, daca nu in inima si imaginatia noastra.

Fi tot, fi orice, fi cat de putin sau cat poti mai mult, pentru cineva, pentru ceva, intr-o mica particica sau pentru lumea intreaga, dar niciodata nu renunta la lupta, nu renunta sa crezi si sa speri. Pentru ca atunci vei imbatrani.
Si daca Dumnezeu iti ofera ceva, accepta, orice, oricand. Cine stie, poate este chiar o bucata din intreg.

Ramai copil, imbratisaza natura, creste speranta, continua sa iubesti, lupta pentru fiecare bucatica de vis si Traieste.