Am ascultat de curand un scurt dialog intre ratiune si inima:
- Si acum ce vei face?
- Voi continua.
- Sa faci ce?
- Ca sa intelegi mai bine, raspunde-mi la o intrebare: ce esti tu si ce faci?
- Eu sunt ratiunea, trasez conturul existentei, liniile de urmat si limitele de respectat, tin picioarele astea blege pe verticala, mentin controlul asupra simturilor si multe altele, dar tu?
- Eu sunt culoarea si pictez totul in interiorul conturului tau iar cand sentimentele explodeaza, trec peste linii si limite, retez picioarele si dau drumul simturilor.
- Da, haos si nebunie!
- Iubire si pasiune!
- Si apoi disperare si regret...
- Nu, vise si speranta.
- Deci asta vei continua sa faci... sa visezi si sa speri, nu?
- Se pare ca ai inteles mai repede decat credeam.
Trecuti prin ani si nenumarate experiente suntem pusi constant in fata alegerilor. Majoritatea le facem inconstient, instinctiv.
Unele le facem insa pentru ca de o cale sau alta depinde insasi supravietuirea noastra, fizica, psihica sau afectiv-emotionala. Iar cu cat avem mai multe persoane care depind de noi, cu atat optiunile se restrang si cateodata nici nu simtim ca am face o alegere ci ca si cum drumul ne-ar alege pe noi.
Control si echilibru, pasiune si visare. Viata. Aici nu exista reguli sau manuale iar pretul platit este insasi viata.
Ai gasit sau nu muza sau... muzul, ai avut-o sau nu, i-ai dat drumul sau inca va colorati reciproc, nimic nu este gresit, doar... este.
Vei certa un copil pentru ca a colorat peste conturul desenului?
Locul asta parca e cuib de Pasăre Măiastră.
RăspundețiȘtergerePasărea Măiastră din povestile noastre romanesti, PasăreaFemeie cu frumusetea ei simpla, maiestuoasa, o magie pe care n-o poti simti decat ca venind din alt tărâm, de peste tot si de niciunde. Parca simti ca ai vrea sa o pandesti, sa ii traiesti momentul cand revine aici, in Cuib, din zborul ei, un zbor de pasare maiastra singura pe cer in dansul si in cantecul ei, pentru ca asa simte ca vrea si poate sa "cante" acum, un Zbor si-un Dans, inainte de a-si relua DansulRotund, in 2. Nu-i asa ca-i auzi si cantecul ? Parca se tanguieste..dar daca stii sa "asculti", sunt note de o imensa bucurie in zborul ei catre Inalt.
Si-n cântecul ei e si povestea Păsării Phoenix..
P.S.Cum de o "ştii" atât de bine pe Galathea ?!?
Cineva s-ar putea gasi foarte usor purtat de astfel de cuvinte, de Pasarea Maiastra, dar catre unde?
RăspundețiȘtergereEste intr-adevar un loc frumos, dar cu atat mai mult cand soarele il picteaza in culorile sale preferate.
De-alungul timpului am ascultat multe glasuri si cantece, inca il caut pe cel in care sa descopar bucuria si poate si pe a mea. Poate nu stiu sa le ascult...
Cat despre Galathea... inca nu o stiu, asta apropo si de comentariul meu de la postul "Sub talpă simt acum pământul" desi mi-as dori, dar mi-o pot imagina.
Un suflet liber, zburand, poposind pe pamant doar pentru a-l simti, acesta tresarind la atingerea ei, apoi luandu-si zborul din nou, purtand cu sine o parte din sufletele pe care le atinge in freamatul ei.
Cartea este deschisa, paginile dornice, povestea si pana asteapta sufletul care sa le miste...