Tu!


Cateodata, dupa mult timp petrecut strigand si intreband, vrei doar sa auzi un raspuns, iar ecoul vocii in propria-ti minte nu iti poate satisface nevoia.

Iti cunosti puterea? Impactul asupra celorlalti? Un cuvant, rostit sau nu, o privire, o fapta sau lipsa ei, ganduri si directii, influentezi si schimbi tot timpul.


Daca simti o mana intinzandu-se spre a ta, oare nu vei strange cu toata forta? Daca simti un suflet chemandu-l pe al tau, vei ramane impasibil sau ii vei oferi cunoastere?

Chiar si cel mai neinsemnat om, gasit in cel mai intunecat colt, are puterea sufletului sau si cu ea, capacitatea de a atinge pe al altuia.

Deschide ochii si vezi dincolo de contur.

Catre Galathea...


Am ascultat de curand un scurt dialog intre ratiune si inima:

- Si acum ce vei face?
- Voi continua.
- Sa faci ce?
- Ca sa intelegi mai bine, raspunde-mi la o intrebare: ce esti tu si ce faci?
- Eu sunt ratiunea, trasez conturul existentei, liniile de urmat si limitele de respectat, tin picioarele astea blege pe verticala, mentin controlul asupra simturilor si multe altele, dar tu?
- Eu sunt culoarea si pictez totul in interiorul conturului tau iar cand sentimentele explodeaza, trec peste linii si limite, retez picioarele si dau drumul simturilor.
- Da, haos si nebunie!
- Iubire si pasiune!
- Si apoi disperare si regret...
- Nu, vise si speranta.
- Deci asta vei continua sa faci... sa visezi si sa speri, nu?
- Se pare ca ai inteles mai repede decat credeam.



Trecuti prin ani si nenumarate experiente suntem pusi constant in fata alegerilor. Majoritatea le facem inconstient, instinctiv.
Unele le facem insa pentru ca de o cale sau alta depinde insasi supravietuirea noastra, fizica, psihica sau afectiv-emotionala. Iar cu cat avem mai multe persoane care depind de noi, cu atat optiunile se restrang si cateodata nici nu simtim ca am face o alegere ci ca si cum drumul ne-ar alege pe noi.
Control si echilibru, pasiune si visare. Viata. Aici nu exista reguli sau manuale iar pretul platit este insasi viata.
Ai gasit sau nu muza sau... muzul, ai avut-o sau nu, i-ai dat drumul sau inca va colorati reciproc, nimic nu este gresit, doar... este.

Vei certa un copil pentru ca a colorat peste conturul desenului?

Te vreau pe Tine! Te vreau pe Cine?


Vreau sa pot dori cu gandul... dar avantul,
purtat de adancul salbatic nu poate fi frant.
Zadarnic incerc sa ma-ntorc pe pamant...
prins in vartejul vijeliei sunt,
zburand cu ochi orbi, cautand, despicand,
marea si cerul, incercandu-ti misterul,
sa descopar ce-am cercetat,
neobosit, neincetat,
atatea primaveri,
traite-ntre flori,
hranindu-mi foamea,
crescandu-mi teama,
sperand si simtind,
necontenind sa m-aprind...
Continui sa sap in mine si in lume,
te vreau pe Tine! Te vreau pe Cine?

Cat mai valoreaza o inima la tava in zilele noastre?


Macar un sarut? O mana intinsa? O privire calda? O promisiune? Reciprocitate sentimentala? Atentie? Un apel, un mesaj? Nimic?

Mai sunt posibile povestile de dragoste in care ei se intalnesc, se plac, se iubesc si raman impreuna pana la moarte in lumea pragmatica, si inundata de relatii fizice pasagere in care traim? Isi mai doresc oamenii, mai au nevoie de iubire, sinceritate si fidelitate?
Daca persoana la care tii nu are nevoie de ce ii poti tu oferi, oricat de mult si pur si bun ar fi, atunci este totul in zadar.

Alergand dupa un rost in societate, strangand un ban pentru a trai, speriati de urmatoarea posibila dezamagire si dezechilibru sentimental, mai gasim loc si capacitatea de a renaste focul interior pentru cineva?

Mai suntem capabili sa oferim totul, sa ne sacrificam pentru persoana de langa noi, sa traim pentru ea, sa facem lucruri numai pentru a il vedea pe celalalt zambind?

Ideal? Dorinte, nevoi si sperante ale unuia, combinandu-se la acelasi nivel cu ale celuilalt, scaldate in comunicare, luminate de sinceritate si ancorate in fidelitate.

Intretineti increderea celuilalt si nu indoielile, misterul trait sa fie al iubirii cuplului si nu al vietii individuale traite in afara acestuia,
Comunicati sincer si total si oferiti, oferiti si iar oferiti, inima, trupul, privirea, gandurile, tot ce este mai intim, pentru ca atunci contopirea va fi completa.

Putem fi, putem oferi, putem face totul avand teama ca se va putea incheia intr-o zi? Dar putem trai fericirea altfel?

Totul tine de nevoi, experientele personale si conjuncturile de moment. Totul se denatureaza si este influentat atat de usor. Totul se schimba atat de repede.
Si atunci ce faci? Continui sa oferi!

Inima este singurul organ care oferit in intregime unei persoane, o data distrusa, se poate regenera si oferi astfel altei persoane. Asa ca, nu va temeti de sfarsit. Visati, oferiti, traiti!

Ignoranta si nepasarea dor si cresteaza adanci crevase in tesutul iubirii prin care se scurge insasi viata.


Deci, cat mai valoreaza o inima la tava in zilele noastre?