Lampa inteleptului
(a patra poveste din "Cercul Mincinosilor")

    Un maestru zen si discipolul sau mergeau pe drum, in toiul noptii. Inteleptul tinea in mana o lampa.
    - Inteleptule, a intrebat invatacelul, este adevarat ca vezi pe intuneric?
    - Da, este adevarat.
    - Atunci de ce ai luat lampa?
    - Ca sa nu dea altii peste mine.

Zece zile din viata unui trandafir

Romantismul.

    Ne traim viata la viteza fibrei optice dar cateodata merita sa scoatem cablul si sa admiram secunda pe care o grabim sa vina, sa treaca.
    Fie ca vorbim de romantismul unei relatii, sau chiar de cel inconjurator, avem de unde alege, iar frumusetile pe care le descoperim, dureaza.
    Zambeste unui necunoscut, ofera o floare persoanei iubite chiar daca nu este ziua voastra, stai in iarba si admira un apus, sau oricare din lucrurile considerate astazi banale sau pierdere de timp.
    Deschide ochii si bucura-te de lucrurile simple.

Curajul eului.

    Curajul, element necesar atat eroilor cat si oamenilor simpli, poate fi factorul decisiv intre frustrare si multumire.
    Curajul nu inseamna doar infaptuirea de lucruri extraordinare ci si puterea de a actiona in unele situatii care pot parea banale pentru unii, dar atat de greu de trait pentru altii, din diferite motive.
    Sa faci o fotografie, sa spui doua vorbe cuiva necunoscut, sa faci ceva in care crezi, sa exteriorizezi parerea pe care o ai chiar daca este diferita de a celorlalti si multe altele, sunt dovezi de curaj.
    Trebuie sa invatam sa trecem linia atat de subtire dar atat de inalta dintre a dori ceva si a actiona in directia respectiva.
    Care a fost ultima ta dovada de curaj?

Pasarea indiana
(a treia poveste din "Cercul Mincinosilor")

    Uneori, si o pasare ne poate invata ceva (daca vrea sa ne vorbeasca).
    Un negustor persan avea intr-o colivie o pasare indiana. Trebuind sa faca o calatorie in India, s-a dus la pasare si a intrebat-o:
    - Vrei sa-ti aduc un dar?
    - Nu, a spus pasarea. Singurul lucru pe care mi-l doresc este libertatea.
    - Asta nu se poate.
    - Atunci du-te, te rog, in padurea unde m-am nascut, acolo in India, si spune-le celorlalte pasari ca traiesc intr-o colivie.
    - Asa am sa fac, a spus negustorul.
    Dupa cum fagaduise, s-a dus in jungla indiana, in locul aratat de pasare, si a strigat cu putere ca pasarea se afla la el acasa, intr-o colivie. In acea clipa, o alta pasare a cazut fara viata la pamant, de pe cea mai inalta craca. O fi vreo ruda a pasarii mele, si-a zis in sinea lui negustorul, si vestea pe care i-am dat-o i-a pricinuit moartea.
    Cand s-a intors acasa, pasarea a dorit sa afle cum fusese calatoria.
    -Vai, a spus negustorul, ma tem ca-ti aduc o veste rea.
Una dintre rudele tale a cazut la pamant fara suflare cand am strigat ca te afli inchisa in colivie.
    Nici nu rostise bine negustorul aceste vorbe, ca pasarea a cazut in fundul coliviei si n-a mai miscat.  Vestea cea rea a ucis-o si pe ea, si-a spus negustorul. Indurerat, a deschis colivia, a luat pasarea si a pus-o pe pervazul ferestrei, mangaiat de o raza de soare.
    Pasarea a inviat pe data. A dat repede din aripi si a zburat pana la un copac din apropiere.
    Apoi i-a vorbit astfel negustorului:
    - Afla de la mine: ceea ce ai crezut ca este o veste rea era de fapt una buna. Cu ajutorul tau, pasarea de departe, ruda mea, mi-a aratat cum sa scap din colivie. Ceea ce am si facut.
    Si pasarea si-a luat zborul spre rasarit, cantand.

Lucrul cel mai de seama
(a doua poveste din "Cercul Mincinosilor")

    Un batran arab care arata ca vai de lume si traia din mila altora ratacea pe strazile unui oras. Nimeni nu-l baga in seama. Un trecator i-a spus, plin de dispret:
    - Ce faci aici? Vezi bine ca nu te cunoaste nimeni.
    Omul cel sarman s-a uitat linistit la trecator si i-a raspuns:
    - Nu-mi pasa. Ma cunosc eu insumi si mi-e de-ajuns. Ar fi fost mai cumplit sa fie pe dos: sa ma cunoasca toti si sa nu ma cunosc eu.

Incep o serie de selectii din Cercul Mincinosilor, de Jean-Claude Carriere - Povesti filozofice din toata lumea


Cerul vrabiutei

    O poveste turceasca spune ca a fost odata o vrabiuta care, atunci cand tunetul vestea furtuna, se culca pe pamant si-si ridica piciorusele spre cer.
    - De ce faci asta? a intrebat-o vulpea.
    - Ca sa ocrotesc pamantul, care adaposteste atatea vietuitoare! a raspuns vrabiuta. Iti dai seama ce s-ar intampla daca s-ar prabusi cerul? asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
    - Si crezi ca ai sa poti sprijini cerul asta urias cu piciorusele tale prapadite?
    - Fiecare cu cerul lui, a raspuns vrabiuta. Vezi-ti de drum, proasto, nu pricepi nimic.

Sa incercam sa pretuim mai mult oamenii decat lucrurile.

Aduna-i pe cei dragi si tine-i aproape.

Muza oricui, cel putin o data in viata.

Ne enervam pe timpul care trece atat de greu la serviciu pentru ca ne dorim sa ajungem mai repede acasa, vrem sa vina weekend-ul, concediul, sarbatorile, anul urmator, un eveniment important sau orice altceva din viitor.
Va veni o vreme cand vom dori sa nu fi grabit timpul atat de tare, asa ca sa incercam sa pretuim cat mai multe momente din prezent, chiar si cele neplacute sau plictisitoare.

Decizii, decizii...

Indrazneste!

Culege si pretuieste toate experientele traite.

Zboara, in fiecare zi un pic mai mult.

Pentru tatal meu, fragmente dintr-o poezie preferata.

"...Ce urma lasa soimii'n zbor ?
Ce urma pestii'n apa lor ?
Sã fii cât muntii de voinic,
Ori cât un pumn sã fii de mic,
Cararea mea si-a tuturor
E tot nimic !

Ca tot ce esti si tot ce poti,
Parere-i tot daca socoti -
De mori târziu ori mori curând,
De mori satul, ori mori flãmând,
Totuna e ! Si rând pe rând
Ne ducem toti !...


...-Nu cerceta aceste legi,
Cã esti nebun, când le'ntelegi !
Din codru rupi o ramurea,
Ce-i pasã codrului de ea !
Ce-i pasã unei lumi întregi
De moartea mea !"

 - Moartea lui Fulger, George Cosbuc

Tu te ascunzi de ceva?

Sa ne bucuram de lucrurile marunte, pe care le luam de-a gata.